Te aștept și te voi însoți cu drag în călătoria către tine însuți!
Telefon – +40 723 190 769
Email – liana.nica@yahoo.com
Motto: ,, Asta nu este repetiție pentru viață, ci este rolul însuși. Așa că… nu îți mai face griji și joacă-l!”
Am realizat că deși sunt câțiva ani de când practic această meserie, drumurile pe care le-am parcurs în viața profesională de până acum au avut aceeași direcție: maturizarea mea ca om și definirea mea ca psihoterapeut. Fiecare experiență plăcută sau nu, a șlefuit câte puțin femeia de azi și a făcut ca eu să mă simt mai împlinită în relațiile cu ceilalți și cu mine însămi… și o va face până la sfârșit. Toate, au căpătat la un moment dat un sens! Fiecare persoană cu care eu m-am întâlnit pe acest drum a avut un rol esențial pe care l-a jucat, într-un scenariu nescris, neregizat.
Le mulțumesc deopotrivă tuturor celor care au fost în orice fel alături de mine și celor care vor veni de acum încolo!
Am învățat de-a lungul formării mele, că un bun terapeut este acela care a fost și el la rândul lui pacient/client într-un cabinet de psihoterapie. Doar experimentând, poți înțelege trăirile, emoțiile, anxietățile și blocajele celui care apelează la tine ca la un colac de salvare. Doar așa poți să îl ajuți pe celălalt să se regăsească sau să descopere părți din sine de care nici nu știa că există, să reconstruiască ceva dărâmat de împrejurări, sau să paveze un drum nou accesându-și propriile resurse ca mai apoi să poată pășii pe el în siguranță.
Indiferent ce rol jucăm de a lungul vieții noastre, ce experiețe și schimbări trăim pe tot acest parcurs, este adesea necesar să se facă foarte întuneric ca mai apoi să se lumineze și să găsim în final calea către noi înșine și mai apoi către ceilalți.
Pentru că PSIHO112 aș vrea să fie apelul tău URGENT la conștientizare! Pentru că te afli printre cei care au trecut prin momente dificile măcar o dată în viață sau printre cei care cred că doar dacă esti nebun mergi la psihiatru sau apelezi un psihooo-log, psiho-terapeut sau…cum s-o numi el, mi-ar plăcea să consideri URGENȚĂ demnă de la luat în seamă și SUFERINȚA PSIHICĂ.
Stiu că majoritatea nu a învătat la lecțiile de anatomie din clasa a VII-a că PSIHICUL este un organ situat în cavitatea …sau că el ar face parte din sistemul circulator sau cel nervos sau că ar fi pur și simplu o glandă care se poate viziualiza la ecograf, RMN sau mai nou PET, cu ajutorul cărora specialistul pune un diagnostic, eliberează o rețeta și fiecare apoi se vindecă. Unii nu știu nici măcar că au un psihic, ci cred- cu ajutorul unor tipare de gândire reducționiste- că doar cei nebuni îl posedă.
Mi-ar plăcea ca PSIHO112 să ridice perdeaua negării, minimalizării și ignorării suferintei psihice pe care o experimentăm toți, zi de zi în grade diferite, să fie vocea care să se ridice deasupra auto-stigmatizării personale și a stigmatizării sociale asociate condițiilor mentale, să ajute cât mai mulți oameni să devină conștienți de existența psihicului uman și a suferinței psihice.
De generații am fost învățați că a fi puternic este o virtute și a-ți exprima emoțiile, o slăbiciune. Am creat generații de bărbați care nu plâng și femei care trăiesc cu depresia o viață întreagă fără ca macar să știe că o au și că ea se poate trata. Femei care suportă abuzuri repetate ,,pentru copii’’ viețuind zeci de ani cu un soț violent și dependent de alcool.
Și copii…am creeat copii care percep realitățiile prin lupa celorlalți, care trăiesc cu convingerea că ,,trebuie să faci ce ți se spune’’fără să crâcnești, fără să spui că ești furios sau trist, și nu care cumva să îți spui părerea, pentru că înfurii AUTORITATEA PARENTALĂ! Copiii sunt progenituri fără sentimente, fără dorințe și fără aspirații care ,,ar trebui’’ să mulțumească zi de zi pentru ceea ce au și pentru că există și care ,,trebuie să’’ execute cu sfințenie ,,sfaturile’’ părintești. Doar așa vor ajunge departe iar părinții se vor măndri în tot cartierul cu realizările acestora ca și când ar fi personale.
Bunici, părinți copii, suntem deopotrivă preocupați mai mult de ,,ce zice lumea’’ decât de ceea ce simțim. Asta nu e important! E mai important ,,să avem’’ decât ,,să fim’’. Și cam așa devenim dependenți: de părinți, de părerea altora, de notele profesorilor, de prieteni și părerea lor, de politicieni și de societate, de mass media și de iubirea unui partener. Multe dintre aceste dependențe ne obligă să cărăm în spate un sac plin de convingeri dezadaptative care ne îmbonăvesc încet, încet psihicul și mai apoi și fizicul. Și de aceea suntem obișnuiți să vedem suferința psihica și boala mintală ca pe un stigmat pe care e nevoie să îl negăm sau să îl ascundem cât mai mult și cât mai bine de semenii noștii. Altfel, ,,ești nebun!” va deveni sentința inutilității. Și societatea se descotorosește rapid de ce-i inutil, iar cei cu suferințe psihice devin rebuturi sociale.
Însă prin PSIHO112 aș vrea să fac apel la cât mai multe persoane care să conștientizeze nevoia unui psihic sănătos și echilibrat, să diferențieze boala psihică de suferința psihică și să fie capabile să apeleze cu lejeritate la ajutor de specialitate nu doar când organismal țipă sau doar când au o urgență, ci atunci când le este poate greu să gesioneze anumite emoții, stări, gânduri repetitive, frici, anxietăți, tipare rigide de gândire, sau comportamente dezadaptative care le limitează accesul la o viață linistită și le îngreunează interacțiunile sociale. PSIHO112 te poate susține și te poate ajuta să redescoperi propriile resurse care te fac să stai în picioare pentru TINE însuți, pentru orice suferință prin care treci, fie ea și boală psihică de care te poate ajuta sa te vindeci.