Psihoterapie

CE PRESUPUNE PSIHOTERAPIA?

Se spune că ,,norocul și-l face omul cu mâna lui’’, în mod similar procesul terapeutic presupune seriozitate, consecvență, investiție( timp, bani, energie) din partea celui care se angajează în acest demers de autocunoastere și dezvoltare personală sau psihoterapie.

Aș vrea să știi că este nevoie de sinceritate în acest proces ca și atunci cand mergi la medic și este nevoie să îi expui lista completă de simptome altfel riști ca tratamentul prescris să nu fie unul corespunzător și rezultatele să întârzie să apară sau, să nu apară deloc.

Psihoterapeutul nu este magician și nici nu deține o rețetă ,,uau’’ care să te ajute să vindeci durerea în șapte zile, însă poate să îți oglindească emoții, dorințe neexprimate, uneori blocate sau negate alteori ignorate sau neasumate, care azi au luat forma gândurilor ce îți năpădesc mintea și îți tulbură somnul sau forma simptomelor ce îți supără trupul.

Împreună, psihoterapeut și client veți putea reflecta la toate acestea pe măsură ce capacitatea ta de autoobservare va crește devenind în timp un fel de al șase-lea simț, capacitatea de a-ti verbaliza gândurile, de a numi emoțiile te vor ajuta pe tine client, să surprinzi intențiile reale ascunse în spatele comportamentelor în același timp acuale si arhaice. Treptat vei învăța să îți ajustezi permanent reacțiile și comportamentele pentru a avea echilibrul pe care ți-l dorești.

În sarcina ta intră reorganizarea programului și a vieții, astfel încât să poți să participi la sesiunile săptămânale, regulat, susținut, asumat, fără să permiți factorilor exteriori( vremerea rea, traficul sau un guturai banal) să îți înfrâneze procesul. De exemplu e nevoie să îți asumi responsabilitatea scurtării ședinței cu fix atatea minute cu cât ai întarziat sau cu plata integrală a ședinței în cazul în care absentezi.

Pentru a juca un rol desăvîrșit, actorul are nevoie de ore întregi de repetiție, sportivul de performanță de ore în șir de antrenament susținut, în mod similar clientul de psihoterapie are nevoie să îți exerseze abilitățile psihologice esențiale pentru viață, regulat până când va observa singur o creștere semnificativă a calitătii propriei vieți.

Dacă obișnuiești să-i învinovățești pe ceilalți de intenții rele sau să invoci ghinionul sau soarta nefastă pentru ceea ce ți se întâmplă, îți sabotezi propriul proces terapeutic iar va întârzia să apară.

Schimbarea poate avea loc doar dacă protagonistul psihoterapiei conștientizează contribuția proprie în alegerile sale și în crearea situaților dificile în care se află în prezent și si-o asumă pe deplin.

Apoi mai este nevoie ca relația terapeutică ce se crează cu terapeutul tău să te facă să te simți în largul tău, în siguranță și în confort căci doar așa îți poți dezvălui și poți vorbi despre cele mai intime și sensibile părți ale tale. Relația terapeutică este precum o reacție chimică iar rolul terapeutului tău este asemeni unui catalizator.

De aceea ar fi bine să te documentezi puțin înainte de a fixa prima sedință și te rog ține cont că cei care promit rezultate spectaculoase sau garantează reușita într-un termen scurt, și fără prea mare efort din partea ta, sunt PROFESIONIȘTI doar cu numele.

Le poți verifica tu insuți statutul profesional pe site-ul Colegiului Psihologilor din România

Dacă simți că poți să îndeplinești în mare parte cele de mai sus, ești la un pas de a avea una dintre cele mai semnificative experiențe din viața ta. De cealaltă parte, oferă-mi șansa să mă ocup eu, împreună cu tine evident.

MODUL DE LUCRU

-condiții necesare pentru o terapie de success-

Modul de lucru pe care eu îl respect este cel specific psihoterapiei integrative în conformitate cu recomandările și regulile internaționale referitoare la practica psihoterapiei integrative.

Pentru început câteva ședințe de cunoaștere (3-5 ședințe) în care atât psihoterapeutul cât și clientul vor evalua oportunitatea de a lucra împreună dar și compatibilitatea dintre ei -un terapeut nu poate fi disponibil să lucreze cu orice client și nici un client nu se poate deschide în fața oricărui terapeut.

Terapeutul evaluează capaciatea persoanei de a urma acest demers urmărind prezența anumitor caracteristici personale minim necesare în procesul terapeutic: motivația, capacitatea de autoreflecție și autoobservare, seriozitatea iar clientul se acomodează și evaluează dacă modul de lucru specific acestei abordări i se potrivește.

Și apoi, amândoi lucrează încă de la primul contact( primul telefon, e-mail, întâlnire) la ceea ce se numește relație terapeutică. Protagonișii crează și co-crează un dans în care fiecare se ajustează permanent până la armonizarea completă a pașilor ce presupune comuniune intimă și unitate respectând permanent granițele(scopul ședințelor și rolurile profesionale sunt mereu prezente în mintea celor doi.) Planul terapeutic se stabilește de către psihoterapeut în baza definirii problemei/lor, și a evaluării din cadrul ședințelor de cunoaștere, împrună cu clientul și doar pentru interesul clientului. Pe tot parcusul procesului terapeutic cei doi nu vor pierde din vedere obiectivele definite în cadrul ședințelor de început și vor avea ca scop îndeplinirea acestora și creștera calității vieții clientului. Uneori aceștia au foarte clar stabilite în minte aceste obiective alteori acestea ies la iveală cu ajutorul psohoterapeutului care în baza problematicii cu care vine clientul la prima ședință poate creiona ulterior,de comun acord cu acesta obiective de scurtă durată, medie sau lungă.

Cadrul terapeutic după terminarea ședințelor de cunoaștere se conturează deja decizia de a lucra sau nu împreună, psihoterapeutului revenindu-i misiunea de a prezenta clientului Planul therapeutic amintit mai sus și cadrul terapeutic ce cuprinde o serie de reguli menite să asigure o bună desfășurare procesului psihoterapeutic. Fără reguli nu există repere, iar fără repere sentimentul de siguranță nu se poate instala. Doar atunci când reperele îl vor face să se simtă în siguranță, va avea libertatea să vorbească despre orice îi trece prin minte. Prin urmare clientul află unde se vor desfășura ședințele de psihoterapie(unde se află cabinetul), programarea primei ședințe, durata ședințelor, frecvența și costul acestora dar și situațiile speciale în care absentează de la ședințe.

Programarea ședințelor se face de comun acord asfel încât să fie în concordanță cu programul ambilor, de preferat ar fi ca aceasta să se păstreze dacă se poate pe tot procesul terapeutic.

Astfel vei ști că in fiecare zi de luni la ora17,30 de exemplu, spațiul terapeutic îți este doar ție rezervat fără să existe riscul să aștepți minute în șir ca ședința anterioară să se termine, sau să găsești un alt client în locul tău.

Schimbarea frecventă a sedințelor de psihoterapie și a orelor în care acestea se desfășoară invită la confuzie și dezorganizare și definesc un cadru instabil, nesigur în care mecanismele de apărare se accentuează. Scopul procesului psihoterapeutic este să relaxeze aceste mecanisme de apărare deoarece ele distorsionează realitatea și acționează la nivel inconștient. Într-un demers terapeutic profund cum este cel din psihoterapia integrativă, se merge până la identificarea acestora, și normalizarea lor prin conștientizare.

Din experieneța psihoterapeutică a reieșit de-a lungul timpului confortul și liniștea pe care o resimt cei care știu că pot avea un spațiu numai al lor în care pot intra în contact intim cu ei inșiși.

Durata sedințelor este de 50 de minute pentru sedintele de psihoterapie individuală și de 60 de minute pentu psihoterapia de cuplu, independent de momentul la care clientul intră în cabinet. Dacă programarea a fost făcută la 17,30 și clientul ajunge la ora 17,45, ședința se va termina la 18,20. Timpul este o resursă care devine din ce în ce mai greu de găsit și de aceea este necesar să o respectăm. Și pentru mine și pentru tine și pentru ceilalți clienți ai mei,timpul este la fel de important!

Frecvnța ședințelor

De obicei, in psihoterapia integrativă, frecvența este de o ședință pe săptămână existând și situații în care aceasta poate crește la 2 ședințe sau chiar 3. În funcție de recomandările psihoterapeutului și de ritmul personal, frecvența poate oferi confortul și ritmul de lucru necesare clientului pentru creșterea disponibilității interne de a participa la procesul de autoconștientizare si autoreflecție. Uneori problematica cu care vine clientul solicit un ritm mai alert la început și unul mai lent spre sfârșitul terapiei iar alteori se începe mai lent și se accelerează pe parcurs.

Absentarea de la ședințele de psihoterapie.

Pentru că psihoterapeutul îți rezervă ție acea oră, din acea zi, și pentru că tu ești de fapt protagonistul principal al acestui proces terapeutic, ești direct responsabil de prezența/absența la/de la aceste ședințe.

De aceea sedințele la care clientul nu se prezintă se plătesc. Există și situații excepționale (probleme de sănătate, situații speciale de viață, deplasări etc), când clientul poate recupera ședința pierdută (pentru a nu plăti un serviciu de care nu a beneficiat) sau își poate asuma ședința pierdută( plătind ședința).

Recuperarea se face stabilind din timp(24-preferabil 48 ore), de comun acord, în funcție de disponibilitatea mea și a cabinetului la acel moment.

În perioada concediilor ședințele nu se plătesc. Atât clientul cât și terapeutul au dreptul la 4 săptămâni de concediu pe an. Acestea se anunță din timp.

Rigurozitatea cadrului terapeutic și respectarea lui sunt cele care crează structură și garantează calitatea unui demers psihoterapeutic profesionist (sistematic, riguros, profund) în care schimbarea va fi stimulată de acest instrument puternic pe care nu îl întâlnim nici când primim sfaturi de la prieteni și nici când lecturarea unei cărți pare că ne-a luminat drumul.

Întrebări frecvente

Când poate fi utilă o psihoterapie?

Psihoterapia poate oferi soluții pentru o paletă largă de probleme:
• dificultăți de relaționare, comunicare sau integrare în diverse grupuri;
• criză existențială sau orice dificultăți specifice copilariei, adolescenței);
• situații traumatizante ( accident, deces, divorț, abuz de orice natură etc.);
• probleme de cuplu (conflicte, dificultăți de comunicare, probleme de dinamică sexuală);
• manifestări ale stresului (oboseală excesivă-bornout, tulburări ale somnului- insomnia, dureri de cap- migrene, etc);
• simptome fizice la care medicatia este ineficienta sau la care nu se descoperă o cauză organică si care exprimă de fapt suferinta psihică.
• fobii diverse si anxietate

Cui se adreseaza?

Cei mai mulți dintre cei/cele care contactează un cabinet de psihoterapie o fac pentru a depăși o perioadă dificilă a vieții, sau atunci când se confruntă cu o problemă existențială complxă și, în general, când considera că nu o mai pot gestiona/rezolva singuri sau cu ajutorul celor apropiați.
Sunt persoane care solicită ajutor pentru că suferă de o boală psihică și uneori sunt în evidența unui cabinet psihiatric. În aceste cazuri, psihoterapia completează tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru.
Alteori psihoterapeutul consideră că pacientul are nevoie atât de tartament psihoterapeutic dar și de susțirea și completarea acestuia cu tratament medicamentos, în acest caz recomandând clientului o evaluare psihiatrică.
Un segment important din cei care solicită psihoterapie este reprezentat de persoanele care într-un moment al vieții au nevoie de ajutor specializat și pe măsură ce psihoterapia se derulează se instalează dorința de ași îmbogății viața personală prin descoperirea Sinelui autentic. Astfel vor dobândi capacitatea de a conștientiza, accepta, de a trăi și gestiona propriile emoții ca mai apoi să poată armoniza relațiile cu ceilalți.

Ce așteptări aveți de la terapie?

Sesiunile durează 50 minute o dată pe săptămână. Există și situații deosebite când se crește această frecvență la 2 sau mai multe sesiuni pe săptămână. Aş putea să vă invit să vorbiți despre copilărie, educație, istoricul locurilor de muncă, anumite aspecte personale cu un grad ridicat de intimitate, astfel încât deschiderea poate fi dificilă și poate dura ceva timp până când veți avea suficientă încredere încât să vă deschideţi. Gândurile și sentimentele pe care le aveți mă vor ajuta să vă înțeleg și să vă ajut. Este important să vă simțiți suficient de confortabil să spuneți ce vă trece prin minte și acest lucru nu îl puteți face decât dacă relația terapeutiă ( link direct spre articolul MODUL DE LUCRU- relatia terapeutică) este suficient de confortabilă și securizantă prin cadrul terapeutic oferit.

Ce se întamplă la prima ședință?

În cadrul primei intalniri psihoterapeutul se confruntă cu o evaluare inițială a motivelor care au adus clientul la cabinet: problema, așa cum este privită de client, simptomele, situația prezentă a acestuia. În acest fel este stabilită natura problemei și dacă ea intră sau nu în competența psihoterapeutului.
În continuare, sunt discutate aspecte care descriu MODUL DE LUCRU și urmăresc structurarea cadrului terapeutic:
• modalitatea de lucru indicată: individuală, de cuplu sau de grup;
• frecvența și durata sedintelor;
• reguli generale (fixarea ședințelor, punctualitatea, absența sau reprogramarea sedintei, conditii de plată, confidentialitate);
• metodele și tehnicile utilizate;
• evaluarea pe parcursul terapiei (la începutul acesteia, ulterior, la anumite intervale și la sfarsitul terapiei);
• modalitatea de încheiere a terapiei.
Clientul este extrem de important să participe activ la această primă întâlnire: să fie deschis și sincer în legatură cu sentimentele sale, să pună orice întrebare care ar putea să îi ofere mai multe informații despre felul în care vor decurge ședințele de psihoterapie, și despre ceea ce este nevoie să facă pentru a redobândi starea de echilibru din trecut. Își poate crea un inventar al problemelor pentru a oferi odescriere cât mai clară a acestora. Uneori chiar în urma primei intalniri, clientul poate lua decizia dacă începe sau nu psihoterapia, alte ori este nevoie de cele 3-5 ședințe de cunoaștere pentru a se asigura că acest proces este ceea ce caută și că persoana psihoterapeutului este cea potrivită al însoți.

Cât ar putea să dureze o terapie?

O mare parte din succesul tratamentului depinde de dorința dumneavoastră de a vă rezolva problema și de a urma cu atenție planul de intervenție psihoterapeutică sau de consiliere prezentat, și de probema pe care o aveți. Mulți oameni vin la terapie ca urmare a manifestării unor simptome supărătoare( obsesii, fobii, insomnie, tulburări de diamică sexuală, infertlitate, stări depresive sau probleme de cuplu). Uneori se preferă tratamentul simptomatic, acest lucru este adesea multidimensional și nu va funcționa peste noapte, dar dacă rămâneți cu el, posibil să începeți să aveți o îmbunătățire vizibilă în aproximativ 10-20 sesiuni cu frecvența de o ședință pe săptămână ce are durata de 50 de minute. Dacă veți continua să urmați programul, în decurs de un an veți observa o îmbunătățire semnificativă. Alteori, sunt necesre investigații care să îi permită psihoterapeutului să evidențieze cauzele care generează aceste simptome, demersal terapeutic în acest caz fiind de o durată mai lungă( terapii psihodinamice, analitice care se desfășoară pe durata mai multor ani de psihoterapie).
Timpul alocat terapiei este invers proporțional cu gradul dumneavoastră de răspuns și de implicare.
Este dificil, chiar imposibil, de precizat de la început de câte sesiuni veți avea nevoie, dar pe parcurs acest aspect va fi mai ușor de sesizat chiar de către dumneavoastră.

Care sunt riscurile și beneficiile terapiei?

Cercetările au arătat că majoritatea abordărilor comune ale terapiei sunt la fel de reușite. Participarea la terapie poate duce la o serie de beneficii pentru client, inclusiv reducerea stresului și anxietății, scăderea gândurilor negative și multe altele. Dar de asemenea, poate implica și un anumit disconfort, incluzând amintirea și discutarea evenimentelor, sentimentelor și experiențelor neplăcute.
În cazuri rare, psihoterapia poate chiar să declanșeze anumite stări de nelinişte sau de tristeţe profundă însă discutate în cadrul şedinţelor noastre vă vor ajuta să restabiliți confortul şi să creşteți calitatea vieţii şi a relaţiilor pe care le aveţi. Ca în aproape orice demers, există și riscul ca psihoterapia să eşueze parţial sau total, independent de voinţa celor doi protagonişti. Uneori chiar incompatibilitatea dintre client şi psihoterapeut sau forma de psihoterapie aleasă pot fi mai puţin eficiente în problematica cu care vine clientul.

Dilema: Psihiatru, psiholog sau psihoterapeut?

Pentru că este foarte des întâlnită această confuzie, m-am gândit să abordez pe scurt, specificul fiecăruia.

PSIHIATRUL

Prin urmare, PSIHIATRUL este absolventul unei facultăți de medicină cu specializarea în psihiatrie. În competența sa intră prevenirea, diagnosticul și tratamentul tulburărilor(bolilor) psihice. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihiatru este prescrierea tratamentului medicamentos. De asemenea, psihiatrul poate recomanda pacientului susținerea tratamentului medicamentos cu psihoterapie. Uneori acesta are și competență de psihoterapeut, obținută în urma absolvirii unui institut de formare în psihoterapie.

PSIHOLOGUL

PSIHOLOGUL este absolventul unei facultăți de psihologie care a obținut specializarea în diverse ramuri ale psihologiei : psihologie clinică, educaţională, organizațională etc. În competența sa intră studiul psihicului și al comportamentului uman, testarea psihologică, investigarea și recomandarea unor modalităţi de soluţionare a diferitelor probleme psihologice. De exemplu, cel mai des întâlnit este psihologul clinician care intră și el în contact cu pacienții, realizând evaluarea acestora din punct de vedere al psihopatologiei prezente și are de cele mai multe ori și acreditare în consiliere psihologică și /sau psihoterapeutică, însă nu este obligatoriu.

PSIHOTERAPEUTUL

PSIHOTERAPEUTUL este specialistul (de exemplu medic, psiholog, asistent social sau chiar teolog) cu o formare postuniversitară în cadrul unui institut/școală de formare în psihoterapie.

Plecând de la prima formă de psihoterapie, PSIHANALIZA al cărei părinte a fost Freud, s-au adăugat nuanțe de la un deceniu la altul care s-au concretizat mai apoi în abordări diferite, astfel lund naștere sute de școli de psihoterapie.
Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihoterapeut diferă în funcţie de școala de psihoterapie absolvită însă toate au la bază relația cu clientul (pacientul) ce implică doar conversația, comunicarea nicidecum medicamentația sau orice altă formă de terapie medicală.

De multe ori când apare suferința psihică apare și prima dilemă de care aminteam mai sus: dacă îmi este cumplit de frică să zbor cu avionul sau am stări de panică pe care le experiențiez uneori înseamnă că sunt nebun? Unde să mă programez la psihiatru sau la psiholog?
Pot părea confuzante informațiile de mai sus, în măsura în care psihoterapeutul poate fi și psiholog și psihiatru, psihologul poate fi și psihoterapeut și consilier educațional însă esențial ar fi să rețineți că paleta farmacoterapiei aparține în exclusivitate psihiatrului( doar un medic poate prescrie medicamente) iar psihoterapeutul care tratează suferința psihică, nu este obligatoriu medic. De aceea, dacă aveți o problemă, important ar fi să vă adresați unui specialist acreditat al sănătății mintale. Cu siguranță veți primi îndrumarea necesară! Dacă psihoterapeutul va considera că este necesar să vă vadă și un psihiatru vă va recomanda acest lucru și în egala măsură este valabilă și viceversa.
Pentru că actorul principal în actul vindecării sunteți dumneavoastră, iar dorința de mai bine vă aparține, fișa posturilor noastre vă poate fi utilă precum citirea prospectului unui medicament: e bine să cunoști efectele adverse, dar de tine depinde dacă iei sau nu medicamentul!

Psihoterapie sau consiliere

Psihoterapia este o formă de tratament și ameliorare a problemelor de natură psihologică, folosind metode de modificare a comportamentelor, reacțiilor, emotiilor și a gândurilor distructive, dezadaptative și care vă împiedică să vă atingeți scopurile.

Psihoterapeutul este un ghid, un asistent care îl ajută pe client să treacă peste obstacolele interioare. Punând întrebările potrivite, el stimulează persoana să găsească răspunsurile potrivite, adică să își regăsească resursele interioare. Împreună, clientul si psihoterapeutul său, formează un cuplu care lucrează împreună la identificarea și rezolvarea problemelor și dificultătilor clientului.

Apare adesea confuzia dintre consiliere si psihoterapie mai ales pentu că uneori acești termeni sunt folosiți ca sinonime, însă ei se deosebesc atât ca tehnică, cât și ca impactul pe care fiecare îl are asupra persoanei. Dacă psihoterapia se întinde pe o perioadă mai lungă de timp deoarece intervenția de mai mare profunzime asupra personalității necesită un număr considerabil de ședințe, consilierea în schimb, se asociază cu o susținere a atitudinii din partea consultantului, oferind sugestii și intervenții centrate pe comportament, presupunând o relativ mai scurtă perioadă de tratament. Consilierea abordează tulburări mai putin severe și se concentrează pe aspecte privind autocunoașterea și dezvoltarea optimă a resurselor proprii.

Ea se potrivește persoanelor sănătoase aflate în dificultate sau celor care vor să își îmbunătățească relațiile cu cei din jur. Consilierul îl poate ajuta pe client să găsească o anumită soluție și îi poate oferi modalități eficiente și variate pentru a aborda o situație de criză.

Psihoterapia se adresează îndeosebi acelor clienti care au tulburari psihice mai serioase, diverse tulburari nevrotice sau acelora care își doresc un proces profund, intens de autocunoaștere și dezvoltare personală.