Modul de lucru
-condiții necesare pentru o terapie de success-
Modul de lucru pe care eu îl respect este cel specific psihoterapiei integrative în conformitate cu recomandările și regulile internaționale referitoare la practica psihoterapiei integrative.
Pentru început câteva ședințe de cunoaștere (3-5 ședințe) în care atât psihoterapeutul cât și clientul vor evalua oportunitatea de a lucra împreună dar și compatibilitatea dintre ei -un terapeut nu poate fi disponibil să lucreze cu orice client și nici un client nu se poate deschide în fața oricărui terapeut.
Terapeutul evaluează capaciatea persoanei de a urma acest demers urmărind prezența anumitor caracteristici personale minim necesare în procesul terapeutic: motivația, capacitatea de autoreflecție și autoobservare, seriozitatea iar clientul se acomodează și evaluează dacă modul de lucru specific acestei abordări i se potrivește.
Și apoi, amândoi lucrează încă de la primul contact( primul telefon, e-mail, întâlnire) la ceea ce se numește relație terapeutică. Protagonișii crează și co-crează un dans în care fiecare se ajustează permanent până la armonizarea completă a pașilor ce presupune comuniune intimă și unitate respectând permanent granițele(scopul ședințelor și rolurile profesionale sunt mereu prezente în mintea celor doi.) Planul terapeutic se stabilește de către psihoterapeut în baza definirii problemei/lor, și a evaluării din cadrul ședințelor de cunoaștere, împrună cu clientul și doar pentru interesul clientului. Pe tot parcusul procesului terapeutic cei doi nu vor pierde din vedere obiectivele definite în cadrul ședințelor de început și vor avea ca scop îndeplinirea acestora și creștera calității vieții clientului. Uneori aceștia au foarte clar stabilite în minte aceste obiective alteori acestea ies la iveală cu ajutorul psohoterapeutului care în baza problematicii cu care vine clientul la prima ședință poate creiona ulterior,de comun acord cu acesta obiective de scurtă durată, medie sau lungă.
Cadrul terapeutic după terminarea ședințelor de cunoaștere se conturează deja decizia de a lucra sau nu împreună, psihoterapeutului revenindu-i misiunea de a prezenta clientului Planul therapeutic amintit mai sus și cadrul terapeutic ce cuprinde o serie de reguli menite să asigure o bună desfășurare procesului psihoterapeutic. Fără reguli nu există repere, iar fără repere sentimentul de siguranță nu se poate instala. Doar atunci când reperele îl vor face să se simtă în siguranță, va avea libertatea să vorbească despre orice îi trece prin minte. Prin urmare clientul află unde se vor desfășura ședințele de psihoterapie(unde se află cabinetul), programarea primei ședințe, durata ședințelor, frecvența și costul acestora dar și situațiile speciale în care absentează de la ședințe.
Programarea ședințelor se face de comun acord asfel încât să fie în concordanță cu programul ambilor, de preferat ar fi ca aceasta să se păstreze dacă se poate pe tot procesul terapeutic.
Astfel vei ști că in fiecare zi de luni la ora17,30 de exemplu, spațiul terapeutic îți este doar ție rezervat fără să existe riscul să aștepți minute în șir ca ședința anterioară să se termine, sau să găsești un alt client în locul tău.
Schimbarea frecventă a sedințelor de psihoterapie și a orelor în care acestea se desfășoară invită la confuzie și dezorganizare și definesc un cadru instabil, nesigur în care mecanismele de apărare se accentuează. Scopul procesului psihoterapeutic este să relaxeze aceste mecanisme de apărare deoarece ele distorsionează realitatea și acționează la nivel inconștient. Într-un demers terapeutic profund cum este cel din psihoterapia integrativă, se merge până la identificarea acestora, și normalizarea lor prin conștientizare.
Din experieneța psihoterapeutică a reieșit de-a lungul timpului confortul și liniștea pe care o resimt cei care știu că pot avea un spațiu numai al lor în care pot intra în contact intim cu ei inșiși.
Durata sedințelor este de 50 de minute pentru sedintele de psihoterapie individuală și de 60 de minute pentu psihoterapia de cuplu, independent de momentul la care clientul intră în cabinet. Dacă programarea a fost făcută la 17,30 și clientul ajunge la ora 17,45, ședința se va termina la 18,20. Timpul este o resursă care devine din ce în ce mai greu de găsit și de aceea este necesar să o respectăm. Și pentru mine și pentru tine și pentru ceilalți clienți ai mei,timpul este la fel de important!
Frecvnța ședințelor
De obicei, in psihoterapia integrativă, frecvența este de o ședință pe săptămână existând și situații în care aceasta poate crește la 2 ședințe sau chiar 3. În funcție de recomandările psihoterapeutului și de ritmul personal, frecvența poate oferi confortul și ritmul de lucru necesare clientului pentru creșterea disponibilității interne de a participa la procesul de autoconștientizare si autoreflecție. Uneori problematica cu care vine clientul solicit un ritm mai alert la început și unul mai lent spre sfârșitul terapiei iar alteori se începe mai lent și se accelerează pe parcurs.
Absentarea de la ședințele de psihoterapie.
Pentru că psihoterapeutul îți rezervă ție acea oră, din acea zi, și pentru că tu ești de fapt protagonistul principal al acestui proces terapeutic, ești direct responsabil de prezența/absența la/de la aceste ședințe.
De aceea sedințele la care clientul nu se prezintă se plătesc. Există și situații excepționale (probleme de sănătate, situații speciale de viață, deplasări etc), când clientul poate recupera ședința pierdută (pentru a nu plăti un serviciu de care nu a beneficiat) sau își poate asuma ședința pierdută( plătind ședința).
Recuperarea se face stabilind din timp(24-preferabil 48 ore), de comun acord, în funcție de disponibilitatea mea și a cabinetului la acel moment.
În perioada concediilor ședințele nu se plătesc. Atât clientul cât și terapeutul au dreptul la 4 săptămâni de concediu pe an. Acestea se anunță din timp.
Rigurozitatea cadrului terapeutic și respectarea lui sunt cele care crează structură și garantează calitatea unui demers psihoterapeutic profesionist (sistematic, riguros, profund) în care schimbarea va fi stimulată de acest instrument puternic pe care nu îl întâlnim nici când primim sfaturi de la prieteni și nici când lecturarea unei cărți pare că ne-a luminat drumul.