Anxietatea și viața de zi cu zi
Prezentă în viaţa fiecăruia dintre noi, la orice vârstă, în orice moment, indiferent de situaţia materială, sex, nivelul de educaţie sau cultură, omul conştientizează prea puţin importanţa anxietăţii în viaţa sa. Cu atât mai puţin când ea apare la vârste mult prea fragede pentru a putea fi gestionată de cel mic, trece drept simptom fizic sau comportament de copil răsfăţat pe care părintele este canalizat să-l îndepărteze cu orice preţ.
Nu este de mirare că cel mic ajunge în timp să dezvolte o serie de comportamente obsesive și / sau de retragere și reasigurare care îi limitează nevoia de a explora noul și nu de puține ori, zona de confort atât a copilului cât și cea a adultului se reduce considerabil.
Mai târziu adolescentul şi mai apoi adultul poate deveni anxios şi poate prezenta dificultatea de a rezolva schimbările care apar în circumstanţele sale de viaţă (mersul în tabere sau la colegiu, mutarea, căsătoria).
În rândul adulților anxietatea poate lua forma unor numeroase tulburări comorbide (atacul de panică sau fobia socială, agorafobia sau anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv -compulsivă sau tulburarea hipocondriacă depresia sau tentativele de suicid) de aceea este foarte important să știm să identificăm semnele, simptomele cât mai precoce pentru a putea interveni corespunzător.
De la frica de animale, la teama de a zbura cu avionul, de la obsesia că se va infecta dacă atinge anumite obiecte, la compulsia spălatului pe mâini de zeci de ori în cursul unei zile, de la palpitații, transpirații și stări de leșin, la comportamente de evitare, verificare și la solicitarea de încurajări și reasigurări din partea celorlalți, anxietatea cauzează o detresă marcantă sau o deteriorare semnificativă a calității vieții.
Frica, prieten sau dușman de temut
Frica este o emoție normală care ne pregătește pentru a face față pericolului (instinctul de conservare fără de care de mii de ani specia umană nu ar fi supraviețuit ). Cui nu i-a fost frică de cineva sau de ceva măcar o dată în viață? De câte ori trebuie să vorbim în fața unui auditoriu sau să ne susținem punctul de vedere într-o dezbatere, de câte ori ne îmbolnăvim sau escaladăm un munte, frica ne însoțește și ne protejează de pericole.
Problemele apar atunci când frica este prezentă fără să existe un motiv sau o amenințare reală. Această starea combinată de frică și îngrijorare, nemotivate, în absența unor cauze care să leprovoace (,,teamă fără obiect ‘’) se numește anxietate iar când frica devine irațională, incontrolabilă și obsesivă se numește fobie ( ,,teamă cu obiect’’). Deși la prima vedere fobia pare mai gravă, caracterul subiectiv al axietații o subordonează.
Comportamentele obsesiv – compulsiv și anxietatea
Obsesiile reprezintă idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente, care sunt trăite de subiect ca având caracter intruziv și neadecvat. Persoana încearcă să ignore sau să suprime astfel de gânduri sau impulsuri ori să le neutralizeze cu alte gânduri sau acțiuni. Persoana recunoaște că obsesiile sunt produsul propriei sale minți, și e conștientă de caracterul lor iratioanal, însă nu le poate suprima.
Obsesiile pot fi: de contaminare, de violența fizică a propriei persoane sau a celorlalți, obsesia morții sau a accidentelor (ex: persoanei îi apar în minte imaginea unor persoane decedate sau e convinsă că va păți ceva grav ex:,,O să dea mașina peste mine’’; ,, e aici cu mine, încă nu a murit’’ ) obsesia ordinii ( lucrurile să fie într-un anumit loc, activitățile să se desfășoare după un anumit ritual, într-o anumită ordine) sau a unui comportament inacceptabil ( ,,o să vorbesc urât”), obsesii sexuale sau cu tematică religioasă.
Compulsiile (compulsiunile) reprezintă comportamente repetitive pe care subiectul le inițiază pentru a prevenii sau a reduce anxietatea. Acestea au un caracter deschis: aranjarea într-o anumită ordine a obiectelor, spălarea pe mâini de zeci de ori, verificarea finalizarii unor acțiunii ( încuiat ușa, închis apă, gazele, tv-ul, etc) sau un caracter mascat: repetarea în gând a unor cuvinte, număratul în gând, rugăciunile.
Cu rol de neutralizare și prevenire a unor evenimente anxiogene, compulsiunile tind să fie întărite, pe măsură ce subiectul simte un minim confort atunci când are un comportament de verificare sau reasigurare. Astfel încât va fi convins că aceste comportamente sunt benefice (îi reduc pe moment anxietatea) și că absența acestora va avea consecințe negative (dacă nu verific ușa, o să fiu neliniștit toată ziua), se produce o conexiune inversă: anxietatea va crește în intensitate deși subiectul își va intensifica aceste ritualuri, care vor devini consumatoare de timp, o sursă de stres și disconfort iritare și dispoziție depresivă.
Când persoana încearcă să reziste compulsiunii, apare o senzație de creștere a tensiunii, care poate fi ușurată imediat prin cedarea la compulsiune. În cursul acestei tulburări persoana apelează la ajutorul specializat al unui psiholog sau psihoterapeut, după eșecuri repetate în tentative de a rezista compulsiunilor, când și dorința de a le rezista începe să dispară.
Dacă se intervine cu ajutor specializat încă de la apariția primelor simptome, intervenția este ușoară și mai de scurtă durata și implicit cu costuri minime pentru pacient, atat in plan extern cât și intern.
Articol redactat pentru Psychologies.ro