Jocul îi încântă în egală masură pe cei mici si pe cei mari și sunt convinsă că orice părinte s-a distrat grozav jucându-l. Tot la fel cum sigur i s-a întâmplat să își piardă răbdarea atunci când cel mic aflat în cărucior, aruncă jucăria preferată, o dată, de două ori…și tot de atâtea ori el
Nașterea și angoasa primară Separarea trăită de copil imediat după momentul nașterii va fi retrăită de acesta ori de câte ori mama se va îndepărta fizic de el, iar cu fiecare alăptat siguranț și uniunea intrauterină se va reface până când bebelușul va reuși să structureze anxietatea de separare experimentand diverse situații de viață.
Prezentul contează, viitorul...care viitor? La prima vedere pare a fi un îndemn pozitiv, menit să-ți reamintească importantă fiecărei clipe din viață pe care o trăieșți, să te ajute să conștientizezi că orice moment nu trebuie ratat pentru că e posibil să nu te mai întâlneșți cu el a două oară, să te încurajeze în savurarea fiecărei clipe care ar putea să fie ultima.
Mama este cea mai importantă din primele zile de viață atât intrauterină cât și extrauterină, însă pe măsură ce copilul se dezoltă și crește, tatăl întră pe scena vieții adăugând propriile amprente educative ,,micului prinț”.
De la cât de banală și stupidă ne poate părea frică de broaște sau alte animăluțe mici și inofensive la cât de intensă și limitativă poate deveni ea în cadrul unor tulburări de anxietate, ne determină să acordăm anxietății o atenție deosebită încă de la vârste foarte fragede.
Când spunem somatizare sau psihosomatică, ne referim cu siguranță la interdependența dintre minte și corp întrucât a fost clar dovedit, că factorii psihologici influențează foarte mult procesele fiziologice dar și răspunsurile organice. Orice emoție, are un ecou în organism de la transpirații, paloare, până la accelerarea pulsului sau micțiune involuntară. Sunt simplu de observat și perceput de către ceilalți dar și ușor de măsurat fizic. Însă o emoție, mai greu!
Știm cu toții cine este Bau-Bau și cum a apărut el în viață noastră? Cândva demuuult, când noi eram mici și mai ales când părinții noștri erau mici, Bau-Bau apărea de fiecare dată când eram nazdravani când nu stăteam locului, când nu reușeam să mâncăm tot din farfurie și uneori când nu vroiam să mergem la culcare, se cuibărea sub patul nostru gata, gata să ne înșface dacă nu închideam ochii degrabă. Era ascuns prin cele mai întunecate cotloane ale casei întotdeauna pregătit să intervină dacă nu eram cuminți.
Pe cât de simplă este întrebarea pe atât de complicat este răspunsul! Cu toți știm că atunci când devenim părinți, odată cu imensa fericire și împlinire care ne cuprinde, vine și o răspundere nouă pe care ar fi bine să o privim în întreagă ei complexitate . ,,Educ prin ceea ce sunt…
Vă invit la un exercițiu de imaginație așa cum Nietzsche ne invita la reflecție în ,,Așa grăit-a Zarathustra”: Ce ar fi dacă ați trăi aceeași viață, iar și iar de nenumărate ori, și fiecare suspin, fiecare durere, fiecare bucurie și fiecare gând ar fi aceleși de un infinit de ori și nimic nu s-ar schimba, și totul s-ar petrece în aceeași succesiune, veți avea același job și chiar și acest articol îl veți citi de un infinit de ori, și nimic nou nu se va intampla, ați face de mâine ceva diferit?
Prezența în viaţa fiecăruia dintre noi, la orice vârstă, în orice moment, indiferent desituaţia materială, sex, nivelul de educaţie sau cultură, omul conştientizează prea puţin importanţa anxietăţii în viaţa sa. Cu atât mai puţin când ea apare la vârste mult prea fragede pentru a putea fi gestionată de cel mic, trece drept simptom fizic sau comportament de copil răsfăţat pe care părintele este canalizat să-l îndepărteze cu orice preţ.
Alăptatul? Până când? Greu de spus, mai ales când părerile specialiştilor sunt împărţite şi fiecare în felul său pare că ştie ce spune. Sper totuşi ca citind acest articol să vă găsiţi răspunsul pentru că aşa cum fiecare copil este unic, şi cuplul mamă-copil este la fel. Alăptatul, un mijloc prin care nou-născutul îşi satisface
Cum negociem dorința unui singur partener de a avea copii Negocierea presupune existența unui potențial dezacord cel putin al uneia dintre părțile care participă la acest ,, deal” , iar când subiectul de dezbatere într-un cuplu este ,,facem un copil sau nu?” dificultatea de a lua decizia cea mai bună pentru fiecare dintre cei doi,
Cum corectăm agresivitatea copilului? Agresivitatea copilului mai întâi se decriptează de către adult, adică se stabilește un posibil motiv, ținând cont de vârsta copilului, se analizează trăirea și prin conținere și normalizare a comportamentului se ajută copilul să învețe cum să gestioneze pe viitor aceste pulsiuni .
Ce facem cu pleiada de convingeri limitative care ne guvernează viața? Dacă citești acest articol înseamnă că ți-ai pus o sumedenie de semne de întrebare care încep deja să sape la fundația acestor convingeri limitative/ negative. Poate că ai mai auzit și în alt context vorbindu-se despre ele dar nu ști exact ce sunt. Aceste convingeri, limitative, dezadaptative, sunt normele și regulile pe care ni le-am structurat în copilărie în urma interacțiunii cu părinții noști la început și cu cei din mediul social mai târziu.
Cum gestionăm încăpățînarea copilului? Pentru a reuși în acest scop e bine ca noi toți să cunoaștem anumite aspecte legate de încăpățânare, nuanțele care pot să apară, cum putem să o prevenim și în cele din urmă cum să o gestionăm pentru a nu se instala definitiv în caracterul copilului. Un copil încăpățânat este cel
Meseria de ,, părinte”! Bun, suficient de bun, perfect? Vrei să te angajezi, sau mai aștepți putin ? Dacă ai dat un search pe internet cu joburi noi, pentru acest post nu face nimeni angajări! Toate posturile sunt blocate pe viață! Pentru că nimeni nu s-a gândit să se angajeze pe postul acesta, însă majoritatea își dorește mai devreme sau mai târziu să devină părinte!