Ce facem cu pleiada de convingeri limitative care ne guvernează viața?
Dacă citești acest articol înseamnă că ți-ai pus o sumedenie de semne de întrebare care încep deja să sape la fundația acestor convingeri limitative/ negative. Poate că ai mai auzit și în alt context vorbindu-se despre ele dar nu ști exact ce sunt. Aceste convingeri, limitative, dezadaptative, sunt normele și regulile pe care ni le-am structurat în copilărie în urma interacțiunii cu părinții noști la început și cu cei din mediul social mai târziu.
Prin urmare ele au devenit modul în care noi interpretăm informațiile, în care simțim, gândim și ne comportăm altfel spus, credințele noastre despre noi înșine, despre alții și despre viață.
Dar de ce sunt ele negative? Pentru că ele ne blochează acțiunile, și ne încurcă relațiile cu ceilalți care au și ei convingerile lor, diferite de ale noastre și pot ajunge chiar să ne determine apariția unor tulburări de anxietate, fobie și chiar depresie.
Cum să le recunoști ușor? Simplu: unele încep cu ,, nu pot’’, ,,n-am cum” și altele cu: ,, sunt urât/ă și proastă și nimeni nu o să mă angajeze’’, ,, sunt sensibil/ă’’, ,,toți mă ocolesc’’, ,,niciodată nu ar trebui să fiu un om slab, trebuie să fiu puternic”
De vreme ce noi toți avem una sau mai multe, credințe dezadaptative înseamnă că se poate trăi foarte bine și cu ele?
Tu decizi până când!
,,Stresul este boala secolului” este oare o convingere limitativă sau o realitate? Păi știm că principalele cauze ale bolilor sunt malnutriția (înțeleasă ca obiceiuri alimentare proaste) și stresul. Deci nu avem scăpare! Dar mai știm și că realitatea este relativă, ori ceva relativ se poate schimba. Păi cum așa?
Un recunoscut cercetător american, dr. Joe Dispenza, după ani și ani de cercetare a reușit să demonstreze că organul nostru de comandă-creierul nu este fix, imobil, binecunoscută fiidu-i neuroplasticitatea. Ceea ce înseamnă că un traseu neuronal interupt printr-o leziune poate fi refăcut prin alte trasee neuronale prin exercițiu și repetare.
Această abilitate extraordinară a creierului de a-și reorganiza neuronii sănătoși, preluând de la cei lezați funcțiile pentru a forma noi conexiuni neuronale pe baza învățării și a experienței de viață poate face posibilă adaptarea noastră la noi și noi provocări. Astfel, și cele 60 milioane de gânduri pe care conștientul și inconștientul nostru le fabrică zilnic, pot fi modificate, iar mai apoi ceea ce gândim ne poate modifica realitatea și implicit viitorul.
De când venim pe lume, goi la trup, suflet și în gândire începem să punem pe noi câte o haină. Evident că nu putem să facem asta singuri. Mama și implicit ambii părinți, ne stimulează și ne învață cum să vorbim, mergem, etc.; și tot ea, după ce ne-am ,,îmbrăcat” puțin ne arată oglindă, oglinda sufletului ei. Mai țineți minte? Sigur că nu, însă importanța afirmațiilor mamei este covârșitoare în structurarea personalității noastre mult mai târziu. Pentru că atunci când suntem mici și creierul nostru este ca o coală albă de hârtie și avid de informație, se structurează imaginea noastră despre sine în baza percepțiilor, gândirii, atitudinilor și afirmațiilor celor din jurul nostru. Luate așa brut, nedigerate pentru că la acea vârstă gândirea nu este selectivă, devin ale noastre. Atunci se stabilesc traseele neuronale și tot atunci se structurează convingerile noastre despre noi, despre lume și mai apoi obiceiurile.
Cam așa plecăm noi la drum, cu băgăjelul făcut. Și ani și ani, străbatem aceleași drumuri până le bătătorim. Dacă aceste convingeri sunt pozitive ne propulsează înainte și ne ajută să realizăm ceea ce ne dorim însă dacă acestea sunt limitative, negative ele vor fi ca o frână în tot ceea ce ne dorim cu adevărat.
De exemplu, dacă atunci când erai mic auzeai foarte des,, ești un leneș!” sau ,,eram sigur că dinnou o să ratezi!” mă întreb dacă adult fiind, intri fără teamă în orice competiție, accepți cu ușurință orice provocare, sau dacă nu ți-ai spus și tu însuți:,, ce sens are să mă agit, să fac, să demonstrez, pentru că oricum știu ce o să zică ceilalți despre mine”.
Prin urmare, am aflat că este posibil să renunțăm la drumul bătătorit și să alegem o altă cale, mai verde, mai luminoasă. E devărat, greu de pășit în necunoscut însă motivant, nu-i așa?
Ce ar fi de făcut?
De obicei când cineva mă întreabă,, și cum să fac?’’ răspund invariabil la fel: ,,formula magică, rețeta este la tine…eu pot doar să te ajut să descoperi în ce buzunar al fiinite tale ai rătăcit-o! “. Și acum hai să vedem cam ce se poate ascunde în buzunar!
Puterea și influența convingerilor negative începe să pălească încă din momentul în care tu începi să te îndoiești de ele.
Dacă să zicem nu obișnuiești să duci gunoiul seara, pentru că mama ți-a spus toată copilăria ca atragi sărăcia, și azi faci și tu la fel cu fiica ta, însă în momentul în care aceasta îți spune : ,,ce legătură are gunoiul pe care eu îl scot din casa mea cu bunăstarea viitoare? Părerea mea este că aruncând mizeria, las spațiul liber și curat și permit lucrurilor proaspete și bune să intre la noi în casă mama!’’ Ups!
Te-a pus puțin pe gânduri, însă obiceiul căpătat în copilărie se schimbă greu și poate că e greu să pui ceva în loc? Dar fiica ta, tocmai ți-a dezvăluit cea mai simplă metodă care să te ajute să scapi de convingerile negative, înlocuindu-le cu altele pozitive. Uite câțiva pași simpli mai jos:
| Pasul 1 | Pasul 2 | Pasul 3 |
| Gântește-te la câteva convingeri negative pe care le ai | Pune sub semnul îndoielii convingerea | Înlocuiește-o cu una pozitivă |
| Nu ma întorc din drum pentru că ceva rău urmează să mi se întâmple? | Oare chiar nu există persoane care să se întoarcă din drum când e extrem de important? Pățesc ele ceva rău? | Dacă mă întorc din drum să îmi i-au cheile de la serviciu o sa am suficient timp să îmi termin tot ce îmi propusesem |
| Nu sunt apreciat/ă de nimeni! | Oare chiar nu există măcar o persoană care să mă aprecieze? | Chiar acum enumar in minte vreo 4 astfel de persoane! |
Cum ,,repetiția este mama învățături!”și în cazul eliberării de convingerile limitative principiul e același. Am pozitivat-o în gând sau pe hârtie, și zi de zi mi-o tot repet, până când ea se cimentează. Mai pot la nivel simbolic să arunc la gunoi o hârtie pe care am scris convingerea din trecut sau să îi dau foc într-un loc sigur. Tehnicile NLP spun că e nevoie cam de o lună de repetiții zilnice pentru a cimenta o convingere pozitivă.
Știu că pare simplu, însă dacă îți dorești cu adevărat să fii liber, să se întâmple lucruri pozitive, depinde doar de tine. Încet dar sigur vei începe să dai la o parte prejudecățile, și pe domnul ,,trebuie” îl vei trimite la plimbare.
Dacă drumul acesta ți se pare greu, șiîți dorești să fii însoțit/ă în acest demers poți să îți faci o programare aici
Însă te rog să nu uiți un lucru:
,, Cea mai importantă persoană din viața ta ești TU”! (Bion) privește-te, iubește-te, și viața te va iubi și ea!
Articol redactat pentru Psychologies.ro